Episodul 16
Printesa Urbana

(…) copiii au acest talent de a ne apasa butoanele, in sensul ca reusesc sa ne enerveze mai repede si mai intens decat toate celelalte persoane din viata noastra si asta tocmai pentru ca-i iubim si tocmai pentru ca sunt parte din noi si ce se intampla este ca ne pierdem controlul.

(…) Igiena emotionala, daca ne ingrijim de ea, putem sa limitam lucrurile acestea si sa le permitem copiilor sa aiba un bagaj cat mai usor de dus. Zero bagaj nu exista, din pacate, si nici nu cred ca e realist si corect sa ne propunem asta.

(…) Asa functioneaza acest pilot automat, aceste convingeri limitative. Cand te uiti la ele si le vezi, ele nu mai au putere pentru ca nu mai sunt in subconstient, le-ai vazut. Sunt in constient.

(…) Suntem o generatie, poate chiar mai multe, care au atata nevoie de un pic de vindecare si de acceptare si de iubire.

(…) Copiii inteleg mai mult ce suntem decat ceea ce le spunem. Observ asta de cand copiii erau foarte mici si nu aveau acest instrument al limbajului.(…)Ei simt, mai ales pana pe la 3-4 ani copiii traiesc in sfera asta emotionala a mamei.

(…) Copiii ne iubesc chiar orice am face si orice am…Noi punem foarte multa presiune pe noi. Deci cred ca de asta e important si chiar le putem spune.

(…) Si incurajez mamele sa-si recunoasca vulnerabilitatile fara sa-i impovareze pe copii. Ajutor nu ceri de la copii, ajutor ceri de la adultii din viata ta: de la sot, de la parinti, de la socrii, de la terapeut, de la prieteni, de la un grup.

(…) Nimeni nu poate sa iasa singur din tristete, din frica, din anxietate, avem nevoie unii de altii si pentru asta, trebuie sa ne aratam.

(…) In nicun caz nu as investi copilul cu vreun rol de prieten cel mai bun al meu, pentru ca nu poate sa fie, de terapeut sau de om responsabil sa ma salveze de la ceva (…) trebuie sa fie niciodata. Dar vreau ca el sa stie ca toate emotiile sunt sanatoase. Frica, furia, vinovatia sunt lucruri pe care le va simti si el si nu merita sa fie rusinat sau pedepsit pentru nimic din ce simte. Poti vorbi despre emotii cu persoane cu care te simti in siguranta

(…) nu cred ca trebuie sa ne impovaram copiii, dar cred ca e bine sa le vorbim despre ce simtim.

(…) mi-a fost greu pentru ca am avut asteptari complet gresite. Asteptarile mele… Eu, ca-n filme: se naste copilul, il pun intr-un cos din ala, intr-o scoica, si dup-aia oamenii se duc la film, se duc la amanti…

(…) incet-incet mi-am facut o rutina, am inceput sa ma uit la mine. Ce mi-ar placea mie sa fac? Ia sa-mi fac eu unghiile cu oja intr-o seara, cat stau langa ea, sa adoarma. Am inceput sa recitesc, sa scriu, sa ascult muzica si incet-incet am respirat si m-am asezat la locul meu (…) tot ce am invatat a fost, in primul rand, de la copiii mei. M-am uitat la ei, i-am lasat sa-mi arate, sa-mi spuna. M-am uitat si la mine, la nevoile mele.

(…) M-a ajutat foarte mult sa citesc ca sa inteleg ce pot sa cer unui copil si ce nu, ce e normal sa se intample, in ce etapa de dezvoltare este

(…) asta m-au invatat copiii, printre altele, ca “nu mai pot” e doar… Ba mai poti! Ce vorbesti? Sigur ca mai poti. Stai un pic, te odihnesti, tragi aer in piept si mai poti.

(…) Mi-am construit aceasta lume care nu este una artificiala. Eu chiar sunt bine si foarte greu ma mai scoti de aici, pentru ca am inteles ce conteaza pentru mine, am aflat cine sunt, am aflat cum pot sa gestionez situatiile dificile.

(…) Copiii m-au invatat ca: “Ai o problema? Hai s-o rezolvam!” “Te doare ceva? Spune ce.”, “Ai o suferinta? Hai sa vorbim despre.”

(…) Cred ca a face copii trebuie sa vina dincolo de rational si de ce-ti spui tu si de ce-ti spun altii. Trebuie sa-ti doresti, sa simti ca nu mai ai aer daca nu faci asta. Pentru mine asa a fost. Pentru ca e greu si, daca n-o faci din motivele corecte, poate sa devina insuportabil. Si e pacat, copiii nu merita asta.

(…) eu am datoria morala si umana, dincolo de orice, sa incerc sa le dau macar nu tot, ca nu pot sa le dau tot si nici nu-mi propun asta, dar cat mai mult din ce sunt si pot eu, fara sa ma distrug pe mine.

(…) Copiii au mare nevoie si de relatia cu tatal lor, care este foarte diferita de relatia cu mama lor.

(…) In familiile in care este si mama, si tata, eu incurajez foarte mult sa fie lasati si tatii, sa fie acolo. (…) dar pentru ca mamele sunt atat de awesome ele si de puternice si de grozave, au preluat asa cumva mai toate sarcinile care tin de copii si tatii sunt insingurati si se simt pierduti.

(…) dar daca as fi sotia ideala, i-as permite sotului meu sa petreaca cat mai mult timp cu copiii si ne-as da noua timp. Noi aici am gresit. Noi nu am petrecut suficient timp unul cu celalalt

(…) daca parintele ar veni si ar spune: “Imi pare rau, am gresit. Vreau sa te cunosc. Vreau sa fim apropiati, mai da-mi o sansa.”, toti acesti copii vor spune: “Da!”

(…) Cred ca diferenta intre a avea o relatie buna cu copilul tau si a avea o relatie proasta cu copilul tau o face asta: cat de prezent esti la ce se intampla in relatie, cat de atent esti la ce simti si la cum se poarta celalalt.

(…) Cred ca cel mai greu imi este sa accept ca copiii mei sunt persoane separate de mine, care au propriul lor traseu si propriile nevoi si dorinte si aspiratii.